Augmentare mamara (implanturi cu silicon)

Operația de augmentare mamară urmărește obținerea unor sâni mai mari, simetrizarea sânilor sau restabilirea volumului acestora dupa pierderi în greutate sau după naștere. În majoritatea cazurilor, mărirea sânilor se face prin utilizarea implantelor mamare.
Înaintea intervenției chirurgicale propriu-zise se realizează un consult amănunțit care, dincolo de evaluarea stării de sănătate a pacientei și a eventualelor contraindicații, are rolul de a stabili tipul de implant, forma și mărimea acestuia.

1. Alegerea tipului de implant
Există mai multe tipuri de implante:
1. implante saline (umplute cu ser fiziologic)
2. implante de silicon
3. implante cu gel siliconic înalt coeziv

Implantele cu ser fiziologic
Au un volum cuprins între 120 cc și 850 cc, cele mai multe fiind umplute cu ser fiziologic intraoperator.

Avantaje:
• sunt foarte sigure
• în caz de ruptură, aceasta este detectată imediat datorită scăderii dimensiunilor sânului
• sunt ieftine
• se introduc printr-o incizie mică, datorita faptului că se umplu cu ser intraoperator.
Dezavantaje:
• risc mare de contractura capsulară și de apariție a unor falduri vizibile sau palpabile (în special la pacientele slabe și la cele la care implantele sunt introduse subglandular).

Implantele de silicon
Avantaje:
• aspect natural al sânului
• aproape că nu sunt detectabile, mai ales dacă sunt plasate subpectoral,
• risc redus de formare de falduri pe suprafața implantului
Dezavantaje:
• necesită o incizie mai mare
• în caz de ruptură a implantului, aceasta poate rămâne nedetectată mult timp datorită faptului că siliconul se va depozita în buzunarul implantului.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Implantele cu gel siliconic coeziv
Sunt formate dintr-o anvelopă siliconică cu mai multe straturi, umplute cu un gel siliconic polimerizat, de vâscozitate crescută.
Avantaje:
• au o consistență foarte apropiată de a sânului normal
• risc foarte scăzut de formare a faldurilor
• sunt foarte sigure
• își păstrează forma în timp
• sunt foarte stabile
• risc scăzut de contractură capsulară
Dezavantaje:
• necesită o incizie mai mare
• sunt mai scumpe
Din punct de vedere al texturii suprafeței implantului, acestea pot fi cu suprafața netedă sau cu suprafață rugoasă. Sunt preferate cele cu suprafață rugoasă pentru că au un risc de contractură capsulară mai mică și totdată sunt mai stabile, rata de rotații fiind mai mică.

2. Alegerea formei implantului
Există două forme de implante: rotunde și anatomice.
Implantele rotunde: se folosesc atunci când pacienta dorește sâni rotunzi, umpluți și în cadranele superioare; au avantajul că în caz de rotație nu modifică forma sânului.
Implantele anatomice: au formă de pară sau de picătură, având volumul cel mai mare în partea inferioară a implantului; au avantajul că oferă sânului o formă naturală, însă în caz de rotație, este necesară o nouă intervenție.

Silicone breast implants

3. Alegerea volumului implantului
Implantele au dimensiuni cuprinse între 125 cc și 1200 cc. În vederea alegerii mărimii implantului, se iau în calcul o serie de dimensiuni: baza, volumul și proiecția implantului. Un implant prea lat va face vizibile marginile lui, atât lateral cât și medial. Volumul implantului va determina mărimea cupei.
Modelele existente sunt: jos, mediu și înalt. Cu cât implantul este mai mare cu atât crește și riscul complicațiilor.
Se vor efectua fotografii preoperatorii și la final postoperatorii.

Intervenția chirurgicală propriu-zisă
Intervenția se realizează cu anestezie generală, cu spitalizare între 1-5 zile, cu mențiunea că spitalizarea se poate prelungi în cazul apariției unor complicații. Durata intervenției este de 1-2 ore.
Indicațiile preoperatorii:
– întreruperea medicației anti-inflamatoare cu cel puțin 10 zile înaintea intervenției chirurgicale
– întreruperea fumatului cu cel puțin o lună înainte de operație, deoarece nicotina întârzie procesul de vindecare.
Localizarea inciziei

Closeup photo of a Caucasian woman's breasts marked with lines for breast modification isolated on white

Există trei moduri de introducere a implantului mamar:
• Abordul inframamar
Este cel mai utilizat astăzi. Prezintă avantajele că cicatricea este vizibilă numai în poziție orizontală și că permite chirurgului efectuarea oricărui tip de reintervenție prin același abord, nefiind nevoie de o altă cicatrice. Dacă pacienta dorește schimbarea implantelor cu unele mai mari șantul inframamar va trebui coborât iar cicatricea anterioară va fi situată mai sus. Dacă pacienta dorește schimbarea implantelor cu unele mai mici, șantul inframamar va trebui ridicat, iar cicatricea va fi situată mai jos decât acesta, fiind mai vizibilă.
• Abordul peri-areolar
Incizia se realizează în jumătatea inferioară a areolei la joncțiunea cu pielea normală. Are avantajul că cicatricea este aproape invizibilă. Este tot mai puțin folosită astăzi, având indicație în augmentările de sân cu mastopexie (ridicarea sânilor). Prezintă însă dezavantajele că cicatricea se poate lăți în cazul implantelor mari, iar riscul de infecție este crescut datorită contactului direct al glandei mamare cu implantul.
• Abordul transaxilar
Este extrem de rar folosit. Incizia se face în axilă. Are avantajul că nu lasă ciactrici la nivelul sânului. Însă dacă pacienta necesită o reintervenție ulterioară este necesară o nouă incizie, de regulă inframamară.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Plasarea implantului
În funcție de mărimea sânului natural, implantele pot fi introduse subglandular sau subpectoral.
Plasarea subglandulară: implantul se introduce între glanda mamară și mușchiul mare pectoral. Prezintă avantajul că recuperarea postoperatorie este mai rapidă. Este indicată la femeile cu activitate fizică sportivă la care plasarea subpectorală ar duce la deformarea vizibilă a implantului odată cu contracția mușchiului mare pectoral. Are dezavantajul că la persoanele slabe, se pot vedea și simți marginile implantului. Rata de contractură capsulară este mai mare.
Plasarea subpectorală (submusculară): implantul se introduce sub mușchiul mare pectoral, care va acoperi două treimi din implant. Prezintă avantajul că riscul de contractură capsulară este redus și conferă un aspect natural, fără a se vedea marginile implantului. Este indicată mai ales la pacientele cu sân mic preoperator. În cazul unor reintervenții însă, acestea sunt mult mai dificil de realizat. Postoperator, implantele vor fi situate puțin mai sus, până când mușchiul pectoral se relaxează.
Dezvantajele plasarii submusculare a implantului:
• intervenție chirurgicală mai lungă
• durere postoperatorie mai mare și cu o recuperare mai lungă
• eventuale reintervenții sunt mai dificile
Hemostaza și sutura
În chirurgia estetică a sânului hemostaza este extrem de importantă ca și antisepsia (condițiile de sterilitate). De aceea se va efectua o hemostază atentă și perfectă. Sutura se va realiza estetic. Pot fi necesare uneori montarea unor tuburi de dren, care se vor îndepărta după 24-48 ore. În cazul apariției unor echimoze (vânătăi) acestea vor dispare după circa 14 zile; ele pot fi însoțite de prurit (mâncărimi).

Diagram of breast implant placement below and above the muscle for Dr. Leila Kasrai, Toronto plastic surgeon.

Recuperarea postoperatorie
Postoperator cicatricile vor fi dure și roz timp de 3-6 luni, după care se vor albi și se vor estompa progresiv, dar nu vor dispare niciodată. Timp de 3-6 luni cicatricile nu se vor expune la soare.
Este important să vă mobilizați cât mai repede, coborând din pat și făcând câțiva pași încă de a doua zi. Orice activitate care include ridicarea sau îndoirea corpului trebuie evitate, deoarece accentuează durerea și riscă și deplasarea implantului. În primele nopți după intervenție vă recomandăm să dormiți cu capul și umerii ridicați la 30 grade. Nu faceți mișcări ample cu brațele și nu le utilizați pentru a vă da jos din pat sau pentru a vă ridica; prin contracția mușchiului mare pectoral se poate deplasa implantul sau poate fi provocată o hemoragie postoperatorie.
După primele 4-5 zile postoperator puteți să faceți duș. Timp de 2-3 luni după operație trebuie să purtați o bustieră și să evitați sutienele cu sârmă. Bustiera ajută la dimnuarea senzației de greutate datorată edemului și susține sânii.
După primele 5-7 zile de la operatie puteți conduce, după o săptămână vă puteți relua activitatea, iar după 3 săptămâni puteți face efort fizic.
În primele câteva săptămâni sânii pot fi ușor dureroși. De asemenea pot fi tumefiați până la 4-5 săptămâni. De asemeni puteți simți zona sânilor amortiță, iar sânii prea sus și prea mari. Cu timpul edemul dispare și mușchii se relaxează, ceea ce necesită în general minim 6 luni.

Closeup photo of a Caucasian woman's breasts marked with lines for breast modification isolated on white

Implantele nu cresc riscul apariției cancerului mamar și nici nu interferează cu detectarea unui eventual cancer. Totuși, dacă veți face o mamografie, trebuie să specificați că aveți implante mamare, pentru a fi folosite tehnici speciale în acest sens.

În ceea ce privește o eventuală alăptare la sân, trebuie să știți că implantele mamare nu interferează în nici un fel cu alăptatul la sân. Chiar în cazul în care s-ar sparge implantul, moleculele de silicon sunt prea mari ca să treacă în dcutele mamare.

Complicațiile postoperatorii posibile
Indiferent de tipul de implant introdus sau de tehnica chirurgicală aleasă, este posibil să apară unele complicații.
Contractura capsulară
Capsula reprezintă un țesut care se formează în jurul implantului ca răspuns la prezența acestuia în organism. Este o reacție normală care apare în prezența oricărui corp străin. Uneori însă această capsulă începe să se contracte, comprimând implantul, ceea ce duce la apriția durerilor și modificărilor inestetuce de formă ale sânului, cu diferite asimetrii. În vederea profilaxiei acestei complicații recomandăm folosirea implantelor texturate, introduse submuscular. Prezența hematomului și infecției postoperator cresc riscul apariției contracturii capsulare. Gradul de contractură capsulară se măsoară cu ajutorul sistemului Baker I-IV. Gradele III și IV necesită reintervenție chirurgicală.
Falduri palpabile și/sau vizibile ale implantului
Apar în cazul utilizării implantelor cu suprafață netedă, umplute cu ser fiziologic și la pacientele foarte slabe, cu mulchi slab dezvoltat și putin tesut subcutan. Montarea subglandulară favorizează apariția acestei complicații. Tratamentul constă în reintervenție și schimbarea implantului cu repoziționare.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Infecția
Este o complicație gravă care poate să apară până la 4-6 săptămâni după intervenție. Tratamentul constă de la simpla administrare de antibiotice la reintervenție chirurgicală, cu scoaterea implantului, lavaj și drenaj. Implantele pot fi reintroduse după câteva luni. Infecția crește totodată riscul de contractură capsulară.
Hematomul
Reprezintă acumularea de sânge în buzunarul implantului. Apariția lor este favorizată de bolile de coagulare, folosirea unor anticoagulante preoperator și neinformarea chirurgului, hemostază incompletă. Hematoamele mici se resorb spontan. Hematoamele mari necesită drenaj. Tratarea incorectă a unui hematom poate duce la rândul său la apariția unei infecții sau a contracturii capsulare.
Modificarea sensibilității la nivelul sânului și mamelonului
Sensibilitatea poate fi diminuată sau accentuată și se datorează elongării intraoperatorii a nervului. De cele mai multe ori este temporară și durează câteva luni, dar în cazul secționării nervului poate fi permanentă.
Modificarea poziției implantului
Apare în special în cazul implantelor anatomice și necesită reintervenție chirurgicală.
Sinmastia
Constă în dispariția șanțului intermamar și unirea celor două implante. Necesită reintervenție chirurgicală.
Ruperea implantelor
Ruperea implantelor siliconice poate fi detectată uneori după mult timp, deoarece gelul siliconic este gros și se va acumula lent în buzunarul implantului. El nu produce nici o reacție adversă. Ruperea implantelor este favorizată de:
– frecarea implantului de marginile inciziei în timpul introducerii acestuia din cauza unei incizii prea mici
– frecarea implantului de peretele toracic în timpul mișcărilor respiratorii
– compresia în timpul mamografiei
– traumatisme diverse
– contractura capsulară severă
– uzura implantului.