Chistul sebaceu

Chisturile sebacee, denumite și steatocitoame sunt cavități închise cu conținut lichid sau semilichid, situate imediat sub piele, care prezintă o capsulă proprie. Este un chist comun, noncanceros, de formă și mărime variabilă, care afectează cel mai frecvent scalpul, urechile, spatele, fața și partea superioară a brațelor. Ele pot apare în orice zonă a corpului, cu excepția palmelor, și tălpilor.
Chisturile sebacee apar atunci când cheratina, o proteină produsă de epiderm, blochează o glandă sebacee. Acest fapt se întâplă adesea prin incluziunea unor celulele epidermice sau celule ale foliculilor piloși în derm, celule care vor secreta keratină. Keratina împreună cu secreția glandei sebacee, formează sebumul care prin acumulare va forma chistul. Nu se cunosc cauzele determinante, însă s-a constatat că există o predispoziție genetică familială la unele persoane. Totodată există o serie de factori de risc care favorizează apariția chisturilor sebacee, și anume: acneea, infecția cu HPV, expunerile prelungite la soare, tenul gras și infecțiile cutanate repetate.
Clasificarea:
-chist epidermoid – derivat din epiderm
-chist pilar – derivat din foliculul pilos
-chist sebaceu propriu-zis derivat din glanda sebacee
Chisturile epidermoide și pilare sunt frecvent întâlnite și apar ca o mică umflătură sub piele nesimptomatică, semi-solidă de câțiva mm diametru. Chisturile sebacee propriu-zise sunt foarte rare, au consistență mai moale și de regulă sunt multiple.
Semnele și simptomele:
Chisturile sebacee apar ca o formațiune rotundă, nedureroasă, proeminentă la nivelul pielii, cu o culoare palida, fiind mobilă sub piele și nedureroasă. Aceste chisturi pot stagna în dezvoltare, pot crește în pusee, sau pot crește progresiv și continuu devenind supărătoare.
Diagnosticul se susține pe baza aspectului și caracteristicile formațiunii, și se certifică intraoperator. Foarte rar se impune realizarea unui examen histopatologic.
Evoluția și complicațiile în lipsa tratamentului:
-ruptura și exteriorizarea conținutului
-infecție
-degenerare malignă (canceroasă)
-compresiune pe nervi
Diagnosticul diferențial:
-lipomul – este moale și de dimensiuni mai mari
-neurofibromul – este mai dur și cu localizări multiple
-abcesul – este roșu, vald și dureros.
Tratamentul:
Singurul tratament este excizia chirurgicală.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Pregătirea preoperatorie:
Analizele de laborator și investigațiile imagistice sunt inutile de regulă, recoltându-se doar analizele uzuale și timpii de coagulare și sângerare.
Se vor întrerupe medicamentele anticoagulante cu 7-10 zile înaintea intervenției.
Intervenția chirurgicală:
Intervenția se realizează cu anestezie locală și constă în incizie, evacuarea chistului cu tot cu cămașa sa, hemostază locală și sutură. În scop estetic sutura se realizează cu fir intradermic sau cu fire îngropate. În caz de suprainfecție, sutura nu poate fi realizată estetic.
Recuperarea postoperatorie:
Pacienții nu necesită perioadă de recuperare, imediat după intervenție putându-și relua activitatea cotidiană, cu evitarea traumatizării zonei operate.
La toți pacienții, plaga va fi dură, roșie, ușor dureroasă, reprezentând semnele inflamației acute. După circa 3 săptămâni aceste semne vor dispărea.
Postoperator trebuie să evitați traumatismele locale, expunerile la frig. Puteți face duș după 5-7 zile. Firele pot fi resorbabile și nu necesită a fi extrase. Dacă nu sunt resorbabile se vor extrage la 7-12 zile postoperator.
Complicațiile posibile:
-hematomul: reprezintă o acumulare de sânge în cavitatea restantă în urma exciziei chistului. Tratamentul constă în evacuarea hematomului. Rar necesită reintervenție pentru efectuarea hemostazei.
-sângerarea plăgii: constă în sângerarea plăgii după efectuarea suturii. Simplă compresiune și aplicare de gheață rezolvă de regulă problema. La nevoie se poate reinterveni pentru efectuarea hemostazei.
-infecția: reprezintă o complicație de temut, care necesită deschiderea plăgii. Profilactic se poate administra antibiotice cu spectru larg pe cale orală.
-granulomul: reprezintă o reacție de rejet a corpului față de materialul de sutură, manifestată prin apariția unor mici tumorete. În aceste cazuri trebuie extras firul de sutură.
-dezunirea plăgii: este o complicație rară, care apare la pacienții cu diabet zaharat, pacienții imunotarați, în cazul unei suturi incorecte sau în cazul în care plaga este în tensiune (dacă s-a extirpat și piele). Rezolvarea constă în excizia marginilor și resutura.
-cicatrizarea vicioasă: este o complicație foarte rară, imprevizibilă, care nu poate fi prevăzută și nici tratată. Constă în vindecarea plăgii cu o cicatrice largă, proeminentă adesea, roșie, adesea însoțită de mâncărimi (cicatrice hipertrofică sau cheloidă).