Eventrații (hernii incizionale)

Definiție:
Eventrația reprezintă protruzia subtegumentară a unor viscere abdominale, printr-un defect musculo-aponevrotic, prin intermediul unui sac peritoneal, în orice zonă a abdomenului.
Diferența majoră dintre hernii și eventrații este aceea că herniile se produc prin orificii deja existente care se lărgesc, în timp ce eventrațiile se produc ‘’de novo’’, ca niște spărturi în peretele abdominal.
Eventrația reprezintă un defect parietal musculoaponevrotic prin care pătrunde epiploonul apoi intestinul subtire ± peritoneu și disociază planurile superficiale de sub piele. Eventrațiile pot fi multisaculare, uneori atingând dimensiuni impresionante.
Clasificarea:
În funcţie de mecanismul etiopatogenetic, pot exista:
1. Eventraţii congenitale
– omfalocelul
– diastazisul drepţilor abdominali
– laparocelul
2. Eventraţii dobândite
• Traumatice:
– după contuzii abdominale
– după intervenţii chirurgicale (cele mai frecvente)
• Atraumatice:
Ale copilului
– eventraţia rahitică
– eventraţia paralitică
Ale adultului:
– diastazisul drepţilor
– eventraţia paralitică.
În funcţie de mărimea defectului parietal, se descriu:
• Eventraţii mici – cu diametrul sub 2,5 cm
• Eventraţii mijlocii – cu diametrul 2,5-5 cm
• Eventraţii mari – peste 5 cm.
Eventrațiile spontane apar prin hipotrofie musculară iar cele traumatice, de regulă, după intervenții chirurgicale.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Factorii favorizanți generali:
– persoane denutrite, hipoproteice
– dezechilibre hormonale precum hipotiroidismul
– afecțiuni pulmonare cronice manifestate prin tuse
– ileus paralitic sau vărsături repetate
Factorii favorizanți locali:
– drenaj larg și prelungit
– supurația plăgii operatorii
– afrontare incorectă a marginilor plăgii
– material de sutură necorespunzător.
Cum se manifestă o eventrație?
• deformarea reductibilă locală a peretelui abdominal, care se mărește la efort
• dureri locale cu iradiere spre epigastru
• senzație de tracțiune sau distensie
• tulburări de tranzit
• asimetrie abdominală în eventrații paralitice
• diastazis – xifoombilical, subombilical
Eventrația se evidențiază contractând muşchii drepți abdominali, adică ridicând trunchiul fără sprijinul membrelor superioare.
În cazul eventrațiilor posttraumatice paralitice, este necesară denervarea parietală a cel puțin 3 nervi intercostali, caz în care musculatura devine flască, subțire și cu degenerescența atrofică a mușchilor.
Tratamentul:
1. Profilactic: refacerea chirurgicală corectă a peretelui abdominal.
2. Ortopedic: constă în folosirea de bandaje abdominale atunci când există contraindicații pentru tratamentul chirurgical, precum:
• stare generală alterată
• afecțiuni cardio-vasculare
• afecțiuni renale
• eventrații mari, multiple
• eventrații paralitice
3. Tratament chirurgical:
Intervenția chirurgicală poate fi realizată, numai după investigarea atentă a pacientului. Sunt necesare analizele de sânge uzuale, la care se adaugă echografia abdominală, radiografia toracică și probele ventilatorii funcționale. La pacienții cu eventrații voluminoase și vechi, se face gimnastică respiratorie preoperatorie, minim 3 săptămâni; în caz contrar, postoperator pot dezvolta o insuficiență respiratorie restrictivă cu grade diferite de severitate. Este obligator ca pacienții să prezinte valori ale proteinele din sânge în limite normale, în caz contrar va crește riscul de eviscerație postoperatorie. Dacă au existat infecții localizate, intervenția se poate face la minim 6 luni de la terminarea procesului supurativ.
Intervenția chirurgicală se face cu anestezie generală sau cu rahianestezie, și durează între o oră și 4 ore, în cazul eventrațiilor mari, încarcerate, cu aderențe între intestine.
Intraoperator se urmărește:
• rezecția sacului de eventrație
• eliberarea anselor intestinale
• visceroliza (îndepărtarea aderențelor dintre intestine sau organele abdominale)
• refacerea peretelui abdominal.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Exista două metode chirurgicale clasice:
1. Cura extraperitoneală, prin care refacerea peretelui abdominal se face fără deschiderea peritoneului (aplicabilă eventrațiilor mici)
2. Cura intraperitoneală (ca și la o hernie), prin care se realizează sutura plan cu plan a peretelui abdominal, sau sutura “în bloc” (plan peritoneofibros, plan musculo-aponevrotic).
3. Cura aloplastică: utilizarea plaselor sintetice (vicryl, naylon, teflon). De cele mai multe ori este necesară folosirea plaselor sintetice, care au rolul fie de a întări peretele abdominal, fie chiar de a îl înlocui, atunci când acesta nu mai există.
Recuperarea postoperatorie: se face într-un interval de 3-6 luni de la intervenție, în funcție de mărimea eventrației.
Recuperarea imediată se face în circa 24-72 ore, când pacientul se poate mobiliza singur, își reia tranzitul intestinal și se poate alimenta. Tuburile de dren se mențin 5-7 zile de regulă. Firele se suprima la 14 zile. Postoperator recomandăm purtarea unor burtiere, cu scopul relaxării plăgii operatorii și a tranșei de sutură.
Recuperarea completă se face după minim 3 luni, când se consideră că structurile musculo-aponevrotice sunt refăcute.
Totuși, pacienții cu eventrații mari și obezi, trebuie să evite eforturile mari tot restul vieții.
Complicațiile postoperatorii posibile:
-hematomul: reprezintă o acumulare de sânge între planurile peretelui abdominal. Drenurile au rolul de apreveni apariția hematomului. Tratamentul constă în evacuarea hematomului. Rar necesită reintervenție pentru efectuarea hemostazei.
-sângerarea plăgii: constă în sângerarea plăgii după efectuarea suturii. Simplă compresiune și aplicare de gheață rezolvă de regulă problema. La nevoie se poate reinterveni pentru efectuarea hemostazei.
-infecția: reprezintă o complicație de temut, care necesită deschiderea plăgii. Profilactic se poate administra antibiotice cu spectru larg pe cale orală.
-granulomul: reprezintă o reacție de rejet a corpului față de materialul de sutură, manifestată prin apariția unor mici tumorete. În aceste cazuri trebuie extras firul de sutură.
-dezunirea plăgii: este o complicație rară, care apare la pacienții cu diabet zaharat, pacienții imunotarați, în cazul unei suturi incorecte sau în cazul în care plaga este în tensiune (dacă s-a extirpat și piele). Rezolvarea constă în excizia marginilor și resutura.
-cicatrizarea vicioasă: este o complicație foarte rară, imprevizibilă, care nu poate fi prevăzută și nici tratată. Constă în vindecarea plăgii cu o cicatrice largă, proeminentă adesea, roșie, adesea însoțită de mâncărimi (cicatrice hipertrofică sau cheloidă).
-respingerea plasei: este complicația cea mai de temut care constă în rejetarea plasei de întărire. Tratamentul în aceste cazuri este de lungă durată și anevoios. Acest fenomen nu poate fi nici prevăzut și nici prevenit, întrucât este o reacție a organismului la un corp străin.