Sindromul de canal carpian

Ce este sindromul de canal carpian?
Sindromul de canal carpian sau sindromul de tunel carpian  este o afecțiune ce constă în exercitarea unei presiuni asupra nervului median, la nivelul articulației pumnului. Canalul carpian este un tunel la nivelul articulației pumnului, delimitat între oasele pumnului și aponevroza pumnului, prin care trec dinspre antebraț spre mână, tendoanele mușchilor flexori și nervul median.

tunel 1

Care sunt cauzele sindromului de canal carpian?
O etiologie precisă nu există, însă, practic orice creștere a presiunii la nivelul acestui canal duce la compresiunea nervului median, cu manifestări clinice specifice.
Creșterea presiunii în canalul carpian poate fi determinată de:
-inflamații ale tendoanelor (tenosinivite)
-luxațiile articulare,
-fracturi
-artrite
-diabetul zaharat
-guta
-afecțiuni endocrine: hipotiroidismul și acromegalia
-boli care determină diverse depozite la nivelul articulațiilor: amiloidoza și mucopolizaharidozele
-fumatul
-procese tumorale
-tunel carpian îngust nativ

mana_tastatura
Cum se manifestă sindromul de canal carpian?
Simptomele sindromului de canal carpian include:
-durere
-amorțeală
-furnicături

Maini-amortite
Simptomele sunt mai evidente în timpul nopții, dar pot fi resimțite și în timpul activităților zilnice. Scuturarea mâinii sau lăsarea ei să atârne jos din pat ameliorează simptomele. Pe timpul nopții pacientul are tendința de a îndoi incheietura mâinii și a comprima suplimentar nervul median ceea ce amplifică durerea. Odată cu trecerea timpului și în lipsa tratamentului apare scăderea forței de apucare a obiectelor și tendința de a scăpa obiectele din mână. În cazurile severe se poate pierde definitiv sensibilitatea tactilă, iar mușchii de la baza policelui se pot atrofia în timp (atrofie tenară).
Pentru diagnosticare medicul examinator poate folosi o serie de manevre specifice:
1. Manevra Phalen: constă în flexia ușoară a încheieturii mâinii, atât cât suportă pacientul, și apoi menținerea acestei poziții până la apariția simptomelor. Testul este considerat pozitiv dacă în 60 de secunde apar amorțeală, furnicături sau durere.
2. Semnul Tinel: se realizează prin ciupirea ușoară a tegumentului deasupra înceieturii pumnului pe fața palmară; dacă apare senzația de înțepătură în teritoriul de distribuție al nervului median atunci testul se consideră pozitiv.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Tratament:
Scopul tratamentului este ameliorarea simptomelor și redarea mobilității în articulația încheieturii mâinii, precum și prevenirea evoluției bolii și a apariției complicațiilor. Dacă acest sindrom apare pe fondul unor boli existente, atunci tratamentul va viza și tratarea bolii de bază.
În formele ușoare tratamentul este conservator și constă din:
-protejarea articulațiilor mâinii
-folosirea de orteze
-antiinflamatorii
-antialgice
-injectarea de steroizi în canalul carpian
-aplicarea locală de gheață

arata_img

În formele severe este exclusiv chirurgical.
Indicațiile tratamentului chirurgical sunt:
• simptomele nu se ameliorează după tratamentul nonchirugical, aplicat timp de 3-12 luni
• simptomele sunt severe și restricționeaza activitățile cotidiene
• simptomele perturbă somnul pacientei
• simptomele se agravează
• semne paraclinice evidente de leziune a nervului median
• procese locale tumorale, degenerative sau traumatice
Pregătire preoperatorie:
Preoperator se efectuează o radiografie care să excludă patologii precum artrita, fracturi, tumori osoase. Testele de conducere nervoasă pot fi necesare în formele severe, totodată confirmând diagnosticul. Ecografia și RMN pot fi utile în unele cazuri.
Intervenția chirurgicală:
Se realizează cu anestezie locală și nu necesită spitalizare. Se intervine chirurgical secționând ligamentul carpian transvers și astfel mărind spațiul canalului carpian. În caz de tumori locale acestea vor fi excizate. Incizia are o lungime de 3-5 cm de regulă.
Recuperare postoperatorie:
Postoperator, mâna va fi umflată, poate persista durerea, amorțelile și furnicăturile până la 1 an. Uneori sunt necesare câteva luni pentru ca musculatura mâinii să revină la funcția normală. În cazurile extrem de severe, simptomele sindromului de tunel carpian pot să nu dispară complet chiar și după intervenția chirurgicală.
La 3-5 săptămâni de la intervenția chirurgicală începe rcuperarea fiziokinetoterapeutică, cu ultrascurte, ultrasunete, hidroterapie, masaj și electrostimulare.
Profilaxia sindromului de tunel carpian:
Sindromul de tunel carpian este de cele mai multe ori o consecința a profesiei, sau a obiceiurilor cotidiene, motiv pentru care considerăm că există unele posibilități de prevenție, precum:
– exerciții fizice care să mențină flexibilitatea articulațiilor mâinii și care să mențină tonusul muscular
– oprirea oricărei activități atunci când apare disconfort local, amorțeală sau durere la nivelul încheieturii mâinii
– menținerea unei posturi corecte la birou
– evitarea împingerii umerilor în față (se comprimă nervii din regiunea cervicală)
– purtarea unei orteze de încheietură, care va reduce foarte mult presiunea la care este supusă încheietura.
– menținerea unei temperaturi optime a mâinuilor, îndeosebi la cel care lucrează în frig.
Complicații postoperatorii:
Sunt foarte rare și sunt reprezentate de complicațiile obișnuite postintervenționale: hematom, serom, granulom, infecție localizată, cicatrizare vicioasă, redoare articulară etc.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te