Tratamentul herniilor inghinale

1Belly-Button-Pain

Definiție: hernia reprezintă ieșirea parțială sau totală a unui organ din cavitatea conţinătoare.
Hernia abdominală reprezintă ieșirea parțială sau totală a unui viscer din cavitatea abdomino-pelvină, printr-un traiect sau orificiu preexistent denumit punct slab al abdomenului.
Clasificarea herniilor abdominale:
• ale peretelui abdominal antero-lateral (hernii inghinale, femurale, ombilicale, epigastrice, ale liniei Spiegel;
• ale peretelui abdominal posterior (hernii lombare);
• ale peretelui abdominal superior (hernii diafragmatice);
• ale peretelui abdominal inferior: (hernii obturatorii, ischiatice).
Herniile pot fi congenitale sau dobândite în cursul vieții. Ele pot fi reductibile, atunci când conținutul din sacul de hernie poate fi introdus în cavitatea abdominală, sau ireductibile, când sunt complicate (ștrangulate, încarcerate). În sacul de hernie se poate găsi epiploon, intestin, vezică urinară.
Etiopatogenia:
Factori determinanţi: efortul fizic – prin creşterea presiunii intraabdominale;
Factori favorizanți:
• congenitali: persistența canalului peritoneovaginal;
• patologici – care induc slăbirea peretelui abdominal în „zonele herniare”:
– cord pulmonar cronic
– hipotiroidie
– cancer pulmonar, gastric, colon sau rect
– cașexie, denutriție, obezitate
– adenom prostată, stricturi uretrale;
– constipație cronică
• vârstă, sex (bărbați/femei=3/1), profesie (suflători, hamali).
Cum se manifestă?
• senzaţia de greutate și durere în herniile voluminoase
• durere accentuată de efort, mers sau ortostatism prelungit
• prezența unei formaţiuni “pseudotumorale” în zonele herniare (bombare locală), care crește în ortostatism și la efort (tuse); formaţiunea diminuă sau chiar dispare în clinostatism fie spontan, fie provocat, la palpare prin manevre de reducere.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Diagnosticul diferenţial:
• tumori
• adenopatii,
• abces rece
Evoluție:
• herniile cresc de volum și se pot complica.
Complicaţiile herniilor:
• acute
– ștrangularea
– subocluzia
– peritonita herniară
• cronice:
-încarcerarea
-pierderea dreptului la domiciliu
• complicații rare:
– traumatismele herniilor
– TBC și tumorile sacului herniar
– corpi străini intrasaculari

HerniasType

Hernia inghinală

Reprezintă 80-90% din hernii și se produc prin traiectul canalului inghinal.
Clasificare:
1. Hernia inghinală oblică externă (de efort)
Organul herniază prin foseta inghinală externă, traversează traiectul inghinal și prin coboară în scrot.
Forme particulare de hernie:
• Hernia Maydl (sacul hemiar conţine mai multe anse subţiri)
• Hernie Berger (:hernie crurală asociată cu hernie inghinală)
• Hernia Richter (sacul herniar conţine intestin subțire pensat lateral)
• Hernia Litre (sacul herniar conţine diverticulul Meckel)
Hernia congenitala oblică externă: implică persistența conductului peritoneo-vaginal, care traversează canalul inghinal și coboară în scrot. Prin acest canal migrează în scrot organe abdominale (epiploon sau intestin subțire). Sacul de hernie este situat la bărbat între elementele cordonului spermatic.
Diagnosticul diferenţial al herniei inghino-scrotale:
• hidrocelul: este transparent la iluminare, elastic la palpare și nu se reduce, iar limita superioară se percepe net la palpare
• varicocelul: reprezintă dilatația venelor testiculare; clinic apare ca o masă neregulată în scrot (“pungă cu râme”)
• tumora testiculară
• abces TBC
• adenite inghinale
• limfogranulomatoza inghinală subacută (B. Nicolas – Favre)
Evoluție-complicații: ștrangularea, încarcerarea, pierderea dreptului la domiciliu.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

2. Hernia directă (de slăbiciune)
Organul herniază prin foseta inghinală mijlocie, fiind adesea bilaterală. Nu coboară niciodată în scrot și apare la persoanle în vârstă.
Aspect clinic: formațiune tumorală situată deasupra arcadei crurale, adesea bilaterală, voluminoase; intern de hernie se palpează pulsul arterei epigastrice inferioare.
3. Hernia inghinala oblică internă
Este excepțională și apare la bătrâni, datorită distrofiei accentuată musculo-aponevrotică. Sacul herniar coboară prin foseta inghinală internă și conține vezică urinară.

Tratamentul herniilor inghinale:
Este chirurgical și vizează:
• tratamentul conținutului sacului de hernie, cu reintegrarea organului herniat dacă acesta este indemn
• tratamentul sacului de hernie (ligaturat la bază și rezecat)
• refacerea peretelui inghino-abdominal, cu sau fără plasă sintetică de întărire.
Intervenția chirurgicală durează 45-90 de minute în funcție de mărimea herniei și de tehnica chirurgicală și se realizează cu rahianestezie. Firele se suprimă la 7-10 zile după operație. Recuperarea postoperatorie este ușoară și rapidă, cu reluarea activității curente la 7-14 zile. Eforturile mari pot fi realizate după 3 luni.
Complicațiile postoperatorii:
Sunt extrem de rare și sunt cele uzuale după orice intervenție chirurgicală: Dureri locale, granulom, serom, hematom, dezunirea plăgii, infecție secundară, recidiva herniei sau eventrație postoperatorie. Complicațiile postrahianestezie sunt reprezentate de durerile de cap, amețeli ușoare sau grețuri, și dispar după 2-3 de la intervenția chirurgicală.