Tratamentul herniilor liniei albe (epigastrice) și ombilicale

Definiție: hernia reprezintă ieșirea parțială sau totală a unui organ din cavitatea conţinătoare.
Hernia abdominală reprezintă ieșirea parțială sau totală a unui viscer din cavitatea abdomino-pelvină, printr-un traiect sau orificiu preexistent denumit punct slab al abdomenului.
Clasificarea herniilor abdominale:
• ale peretelui abdominal antero-lateral (hernii inghinale, femurale, ombilicale, epigastrice, ale liniei Spiegel;
• ale peretelui abdominal posterior (hernii lombare);
• ale peretelui abdominal superior (hernii diafragmatice);
• ale peretelui abdominal inferior: (hernii obturatorii, ischiatice).
Herniile pot fi congenitale sau dobândite în cursul vieții. Ele pot fi reductibile, atunci când conținutul din sacul de hernie poate fi introdus în cavitatea abdominală, sau ireductibile, când sunt complicate (ștrangulate, încarcerate). În sacul de hernie se poate găsi epiploon, intestin, vezică urinară.
Etiopatogenia:
Factori determinanţi: efortul fizic – prin creşterea presiunii intraabdominale;
Factori favorizanți:
• congenitali: persistența canalului peritoneovaginal;
• patologici – care induc slăbirea peretelui abdominal în „zonele herniare”:
– cord pulmonar cronic
– hipotiroidie
– cancer pulmonar, gastric, colon sau rect
– cașexie, denutriție, obezitate
– adenom prostată, stricturi uretrale;
– constipație cronică
• vârstă, sex (bărbați/femei=3/1), profesie (suflători, hamali).
Cum se manifestă?
• senzaţia de greutate și durere în herniile voluminoase
• durere accentuată de efort, mers sau ortostatism prelungit
• prezența unei formaţiuni “pseudotumorale” în zonele herniare (bombare locală), care crește în ortostatism și la efort (tuse); formaţiunea diminuă sau chiar dispare în clinostatism fie spontan, fie provocat, la palpare prin manevre de reducere.
Diagnosticul diferenţial:
• tumori
• adenopatii,
• abces rece
Evoluția:
• herniile cresc de volum și se pot complica.
Complicaţiile herniilor:
• acute
– ștrangularea
– subocluzia
– peritonita herniară
• cronice:
-încarcerarea
-pierderea dreptului la domiciliu
• complicații rare:
– traumatismele herniilor
– TBC și tumorile sacului herniar
– corpi străini intrasaculari

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te

Herniile liniei albe

Reprezintă circa 2% din totalul herniilor
Se produc prin locurile unde vasele şi nervii peretelui abdominal perforează linia albă sau teaca drepţilor
Datorită conţinutului angajat (epiplon) herniile liniei albe devin repede ireductibile fiind foarte supărătoare.
Clasificare:
hernia epigastrică
– apare prin locurile unde vasele şi nervii ultimilor 5 spaţii intercostale perforează linia albă, respectiv pe marginea medială a muşchiului drept abdominal.
– nu prezintă sac herniar
– se prezintă clinic sub două forme: forma dureroasă (manifestă cu dureri survenite după un efort sau după alimentaţie, acompaniată de greţuri şi vărsături) și forma nedureroasă (nemanifestă clinic, cu consistenţă moale şi tendinţă la expansiune).
hernia juxtaombilicală: se produce printr-un orificiu situat la 2 cm deasupra sau dedesubtul ombilicului;
hernia subombilicală: se produce printr-un orificiu situat la 4-5 cm sub ombilic.
Aspectul clinic:
Apar proeminențe cutanate pe linia mediană, de diferite mărimi, manifeste clinice sau nu.
Tratamentul:
Este exclusiv chirurgical și constă în sutura defectului peretelui abdominal, cu sau fără plasă de întărire. Intervenția se realizează cu anestezie locală sau cu rahianestezie, în funcție de mărimea tumorii. Durata intervenției este de 30-60 minute. Firele se suprimă la 7-10 zile după operație. Recuperarea postoperatorie este ușoară și rapidă, cu reluarea activității curente la 7-14 zile. Eforturile mari pot fi realizate după 3 luni.
Complicațiile postoperatorii:
Sunt extrem de rare și sunt cele uzuale după orice intervenție chirurgicală: Dureri locale, granulom, serom, hematom, dezunirea plăgii, infecție secundară, recidiva herniei. Complicațiile postrahianestezie sunt reprezentate de durerile de cap, amețeli ușoare sau grețuri, și dispar după 2-3 de la intervenția chirurgicală.

Hernia ombilicală

Reprezintă circa 6% din totalul herniilor, ocupând 3 după hernia inghinală şi cea femurală.
Constă în ieşirea viscerelor abdominale sub tegumente la nivelul inelului ombilical. Poate fi congenitală sau dobândită (cu predilecţie la femeile obeze).
Clasificarea:
Hernia ombilicală directă
– se produce prin orificiul ombilical lărgit, apariţia
– este varietatea cea mai frecventă
– se poate complica prin prezenţa unui diverticul properitoneal;
Hernia ombilicală indirectă
– este produsă prin persistenţa canalului Richet,
– este foarte rară
Sacul herniar poate conţine epiploon, colon transvers, stomac, intestin subţire.
În herniile voluminoase ombilicul apare deplasat, subţiat, iar muşchii drepţi abdominali sunt îndepărtaţi (diastazis).
Aspectul clinic:
• conturul formaţiunii pseudotumorale este neregulat,
• consistenţa tumorii herniare este inegală (ansele destinse şi nodulii duri de epiplooită)
• de regulă este ireductibilă datorită aderenţelor saculare produse prin frecarea conţinutului de marginile inelului fibros al ombilicului
• evoluţia este continuă, devenind voluminoasă şi multiloculară.
Complicațiile posibile:
Sunt reprezentate de peritonita herniară prin ruptura unei anse intestinale alunecată în sacul de hernie, ocluzie intestinală, complicaţii cutanate (ulceraţii, inflamaţii etc).
Tratamentul:
Este de asemeni chirurgical. Există două variante chirurgicale clasice:
• incizie semicirculară în jurul ombilicului, se disecă sacul de hernie și se deschide; apoi conținutul sacului herniar este introdus în cavitatea abdominală sau excizat (epiploon); sutura sacului de hernie și sutura peretelui abdominal. Această intervenție are avantajul că păstrează ombilicul și se face cu o incizie estetică, abia vizibilă. Poate fi realizată în cazul herniilor mici.
• incizie cu excizia ombilicului. Se excizează ombilicul, se deschide sacul de hernie, se reintroduce în cavitatea abdominală organele herniate, după care se suturează sacul de hernie și apoi peretele abdominal. În cazul herniilor mari se folosește plasă din material de sintetic pentru întărirea peretelui abdominal. Această tehnică prezintă dezavantajul că elimină ombilicul pe care îl înlocuiește cu o cicatrice, adesea extinsă.
Complicațiile postoperatorii:
Sunt extrem de rare și sunt cele uzuale după orice intervenție chirurgicală: Dureri locale, granulom, serom, hematom, dezunirea plăgii, infecție secundară, recidiva herniei, eviscerația sau eventrația postoperatorie. Complicațiile postrahianestezie sunt reprezentate de durerile de cap, amețeli ușoare sau grețuri, și dispar după 2-3 de la intervenția chirurgicală.

PROGRAMEAZA UN CONSULT GRATUIT

Programeaza-te