CARCINOMUL BAZOCELULAR

Este cea mai frecventă tumoră malignă a pielii. Reprezintă 65-80%, din totalul cancerelor de piele. Datorită reducerii stratului de ozon, incidența sa este în continuă creștere.

Are originea în celulele bazale ale epidermului și anexelor sale.

Se caracterizează prin invazie și distrugere locală lentă, cu metastazare foarte, foarte rară.

Factorii favorizanți:

• rasă – piele albă, europeni;
• sexul masculin;
• adulți;
• piele cu numeroase keratoze actinice (pete cafenii care cresc în suprafață și volum, transformîndu-se);
• persoane care au făcut radioterapie pentru micoza scalpului în tinerețe (tratamentul este în prezent abandonat).

Localizarea: zonele fotoexpuse, cea mai frecventă fiind extremitatea cefalică, respectiv capul și gâtul (85%), urmate de toracele anterior și brațe.

Aspectul clinic:

Poate prezența mai multe forme clinice:

• Leziune plană cu margini ușor ridicate, translucide, perlate cu centrul intact aspru acoperit de crustă sau erodat, adesea cu sângerare;
• Leziune nodulară, translucidă, cu diametrul de 1 cm, de culoare roz, cu vase de sânge vizibile pe suprafață;
• Ulcerație penetrantă în țesutul din jur, cu margini îndurate;
• Leziune plană care se întinde că o pată de ulei, de culoare roz-albăstrie, lucioasă, cu margine cafenie (apare în formele incipiente);
• Leziune nodulară negricioasă pe alocuri translucidă (seamănă cu melanomul malign);
• O formă mai puțîn întâlnită este cea morfeiformă, care apare ca o cicatrice netedă, de alb-gălbuie.

Prevenția

• Evitați expunerea la soare;
• Purtați haine de culori deschise cu mâneci lungi și pantaloni, pălărie și ochelari de soare;
• Utilizați preparate fotoprotectoare cu spectru mare  la fiecare 2 ore de expunere la soare.

Tratamentul curativ

• Excizie chirurgicală, cel mai adesea cu autogrefă. Rată de vindecare este de peste 90% din cazuri. Limita de siguranță pentru excizia tumorii este de 2-5 mm, chiar mai mult, în funcție de dimensiune și evoluție (în caz de recidivă limita de siguranță va fi mai mare);
• Electrocauterizare și chiuretaj: constă în îndepartarea leziunii prin chiuretaj sau electrocauterizare;
• Excizie criochirurgicală cu nitrogen lichid;
• Radioterapie (raze-X);
• Excizie laser;
• Tehnică microchirurgicală Mohs: constă în excizia tumorii strat cu strat și examinarea la microscop, până când cancerul este complet excizat. Avantajul acestei tehnici constă în exciziile tegumentare minimale în condiții de siguranță oncologică. Se folosește în cancerele de piele recidivate, cancerele de piele excizate incomplet, cancerele de piele de mari dimensiuni și cele localizate zone estetice importante (ochi, urechi, nas);
• Terapie locală: medicamente aplicate pe piele.

Monitorizarea după tratament

Până la 40 % dintre pacienții cu carcinom bazocelular prezintă riscul de a dezvoltă un al doilea carcinom bazocelular în primii 5 ani. Orice ulcerație care nu se vindecă prezintă suspiciune de cancer bazocelular.

CARCINOMUL SCUAMOCELULAR

Este un cancer de piele cu originea în keratinocite, fiind al doilea ca incidență între cancerele de piele, cu o rată de incidență de până la 15%. Predomină la bărbații imunodeprimați și mari fumători.
Se caracterizează prin rată de creștere rapidă, invazie locală crescută și capacitate mare de metastazare.

Factorii favorizanți:

• factori genetici – piele tip I, II;
• expunerea la radiații solare (radiații UV);
• radiații X;
• traumatisme;
• modificări degenerative și inflamatorii;
• expunerea la substanțe carcinogene: arsenic, azbest, hidrocarburi aromatice, insecticide, ierbicide;
• fumatul;
• consumul de alcool, favorizează dezvoltarea cancerului scuamos în cavitatea orală;
• infecții virale (papilomavirus);
• imunosupresia;
• arsuri sau expunere îndelungată la căldură;
• boli ale pielii asociate cu formarea de cicatrici: ulcere venoase, lupus eritematos discoid, lichen plan, sclerodermie;
• xeroderma pigmentosum;
Localizarea: cele mai frecvente localizări sunt la nivelul buzei inferioare, în cavitatea orală, sau la nivelul organelor genitale externe.

Clasificarea:

• cu creștere lentă – nodul papilar cornos (cornul cutanat);
• cu creștere rapidă – nodul îndurat, roșu-violaceu, consistență fermă, ulcerația apare precoce combinată cu invazia locală.

Aspectul clinic:

Semne nespecifice:

• scădere în greutate;
• inapetență;
• astenie;
• anemie cronică;
• mărirea ganglionilor (adenopatie), într-o zonă apropiată locului unde este localizat cancerul;
• febră rebelă la administrarea de medicamente.

Semnele și simptomele specifice:
• prezența unei fisuri persistente;
• ulcerație sau pată de culoare roșie cu tendință la creștere;
• nodul mic care crește progresiv și se ulcerează sau sângerează.

Prezența pe tegument sau în cavitatea bucală a unei leziuni care nu se vindecă, se ulcerează sau sângerează, constituie o suspiciune de cancer de piele.

Pentru confirmarea diagnosticului sunt necesare efectuarea de radiografii, ecografii, iar diagnosticul este confirmat doar prin examen histopatologic.

Tratamentul:

Este același că și în cazul carcinomului bazocelular, cu mențiunea că limita de siguranță oncologică este mai mare și adesea tratamentul chirurgical se continuă cu cel chimioterapic sau radioterapic.

MELANOMUL MALIGN

Definiție: tumoră malignă pigmentară (melanocitară) extrem de agresivă, cu punct de plecare în melanocite, celule care produc pigmentul pielii, localizate adânc în epiderm sau în alunițe. Reprezintă 1-2% din totalul tumorilor maligne și 2-5% din cancerele de piele. Predomină la vârsta de 35-50 ani.
Se caracterizează prin rată de creștere rapidă, invazie locală crescută și capacitate mare de metastazare (plămâni, ficat și creier).

Factorii favorizanți:

• factori genetici – cancer de piele la rudele de gradul I; aproape jumătate din cazurile de melanom prezintă modificări genetice (mutații) ale genei BRAF;
• fenotip I, II, fiind de 20 de ori mai frecvent la rasa albă (foarte rar la negri);
• leziuni melanice preexistente (30%);
• traumatisme locale;
• expunere la radiații ultraviolete;
• imunosupresii.

Caracteristici ale pistruilor sau alunițelor care cresc riscul de melanom:

• o nouă aluniță care apare după vârsta de 30 de ani;
• o nouă aluniță care apare la orice vârstă, dacă se găsește pe o zonă foarte rar expusă la soare;
• apariția unei schimbări la o aluniță deja existentă;
• una sau mai multe alunițe atipice;
• 20 sau mai multe alunițe cu diametrul mai mare de 2 milimetri;
• 5 sau mai multe alunițe mai mari de 5 milimetri;
• pistrui cauzați de expunerea la soare.

Localizarea: la bărbați se localizează mai frecvent pe torace, iar la femei la pe gambe (prognostic mai bun).

Aspectul clinic:

Melanomul malign apare că o leziune hiperpigmentară, imprecis delimitată, cu ușoară reacție inflamatorie în jur, mâncărimi, policromie (zone maro închis spre deschis, eritematoase), margini neregulate.

Orice leziune pigmentară (aluniță) care crește în dimensiuni, cu formă neregulată și pigmentare neuniformă, ridică suspiciunea unui melanom malign.

Criteriile de diagnostic clinic:

1. Majore:

• creșterea în dimensiuni;
• formă neregulată;
• pigmentare neuniformă.

2. Minore:

• diametrul > 7mm;
• inflamație;
• exudat, sângerare;
• leziune simptomatică (prurit, durere).

Suspiciune de melanom malign = 1 criteriu major + 3 minore

Fii atent la Regulă ABCDE:

A de la asimetrie – fiecare jumătate a formațiunii arată diferit față de cealaltă;
B de la borduri (margini) neregulate;
C de la culoare: diferite nuanțe de cafeniu, maro, albastru sau negru;
D de la diametru: mai mare de 6 mm;
E de la evoluție: o aluniță care arată diferit față de celelalte sau care se schimbă în timp.

Tratamentul:

Constă în excizia chirurgicală, CÂT MAI REPEDE, cu următoarele limite de siguranță oncologică:

• 4mm – excizia 2-3 cm.

În funcție de cât de adânc este melanomul, poate fi necesară extirparea țesuturilor din profunzime și din jur., precum și a ganglionilor limfatici.

CARE SUNT INDICAȚIILE ȘI CONTRAINDICAȚIILE EXCIZIEI UNOR TUMORI CUTANATE?

Indicații: Orice leziune cu suspiciune de malignitate.

Contraindicații: În fața unei suspiciuni de cancer de piele nu există contraindicații.

Singură contraindicație o reprezintă starea generală degradată a pacientului care face imposibilă suportarea unei intervenții chirurgicale cât de minore.